Dobroica Laura – Amalia / Școala Gimnazială „Aurel Vlaicu” Arad – Grădinița P. N. Nr. 7 Arad

Evaluarea prin jocurile – exercițiu

Evaluarea ne permite să ne pronunţăm „asupra stării unui fapt, proces la un anumit moment, din perspectiva informaţiilor pe care la culegem cu ajutorul unui instrument care ne permite să măsurăm în raport cu o anumită normă la care ne raportăm” (Etienne Brunswic).
Activitatea didactică, indiferent de tipul şi gradul (nivelul) instituţiei de învăţământ, se desfăşoară în conformitate cu anumite finalităţi, cunoscute sub denumirea de obiective pedagogice sau didactice.
Pentru atingerea lor, atât la nivelul instituţiei de învăţământ, cât şi la nivelul clasei, intră în joc resursele materiale (spaţii de învăţământ, mobilier, materiale didactice, mijloace tehnice etc.) dar şi cele umane (profesori, elevi, personal auxiliar etc.), au loc procese de planificare, organizare şi dirijare, de control şi evaluare, toate acestea, împreună, vizând atingerea obiectivelor pedagogice stabilite.
Pe lângă informaţiile obţinute prin metodele tradiţionale, se folosesc şi alte procedee care să raspundă nevoilor copiilor, intereselor acestora, care să contrabalanseze răspândirea în exces a fişelor – devenite de acum clasice.
Pentru evaluarea copiilor am folosit: investigaţia, enunţurile incomplete, jocurile de rol, dramatizările, jocurile didactice, jocurile-exerciţiu, concursurile, expoziţiile, portofoliile şi proiectele.
Voi exemplifica câteva din jocurile-exerciţiu pe care le-am utilizat:
• „Povești încurcate” (evaluare inițială). Copiii au avut ca sarcini: să încadreze fragmentul prezentat în povestea din care face parte; să redea conținutul poveștii (pe fragmente); să denumească personajele poveștii; să extragă latura morală din conținutul poveștii.
• „Găsește titlul potrivit” (evaluare iniţială). Copiii au ascultat scurte povestioare prezentate de educatoare şi li s-a cerut să găsească cât mai multe titluri posibile pentru ele. Cu alte ocazii au prezentat ei scurte povestioare, iar ceilalţi copii au căutat titluri pentru ele. Am evaluat capacitatea copiilor de a găsi cât mai multe titluri, gândirea logică şi divergentă a copiilor.
• „Hai sã facem o poveste” (evaluare formativă). În desfãşurarea acestui joc am folosit diferite jucării cerându-le copiilor să creeze o poveste cu ele. La început copiii au creat povestiri mai scurte, mai simple, apoi s-au descurcat din ce în ce mai bine. Am evaluat exprimarea, corectându-i de câte ori a fost nevoie şi am urmărit capacitatea copiilor de a înjgheba o poveste care să aibă un început, o acţiune desfăşurată logic şi o încheiere.
• „Continuă povestea” (evaluare sumativă). A avut la bază poveştile cunoscute de copii. Ei au fost solicitaţi să continue povestea cunoscută, găsind variante dincolo de final (ex.: „Ce face Albă ca Zăpada după nuntă?”; „Ce fac cele trei surori din povestea Sarea în bucate după nuntă?“).
• „Eu spun un număr, tu spui obiecte!” (evaluare sumativă). Preșcolarii sunt aşezaţi în semicerc. Educatoarea alege un copil şi rosteşte un număr. Sarcina preșcolarului este aceea de a răspunde imediat cu un cuvânt sau cu o sintagmă asociată cu numărul respectiv. În funcție de răspunsurile copiilor, unii sunt eliminați din joc, iar alții sunt desemnați drept câștigători. Exemple de asocieri:
1 – inimă, gură, nas, mama, tata, soare, lună;
2 – ochi, urechi, mâini, picioare;
3 – fete ale împăratului, zmei, iezi;
4 – anotimpuri, roţi;
5 – degete la o mână, zile lucrătoare ale săptămânii;
7 – pitici, zilele săpămânii.
Jocurile-exercițiu care au avut ca sarcină crearea unei scurte povestioare sau continuarea uneia începute, au fost un eficient mijloc de activizare şi antrenare a comunicării, a exprimării libere, de manifestare a inițiativei şi spontaneității, fanteziei inepuizabile, capacităţii de elaborare. Au oferit informații despre posibilitățile intelectuale ale copiilor, lingvistice şi afective.
Și exprimarea din punct de vedere fonetic am evaluat-o prin jocuri-exercițiu.
• „Atenție la sunet” (evaluare sumativă). Copiii au avut ca sarcină să construiască propoziţii în care toate cuvintele să înceapă cu acelaşi sunet. La început copiii au construit propoziții simple, dar pe parcurs au ajuns şi la propoziții dezvoltate. Exemple: Copilul citeşte. Copilul colorează. Copilul colorează cu creioane colorate.S-a pornit de la propoziţii simple, care apoi au fost dezvoltate. Au putut participa mai mulţi copii la elaborarea răspunsurilor.
Jocul-exerciţiu asigură un caracter dinamic şi atrăgător activității didactice, induce o stare de bună dispoziţie, de divertisment şi de relaxare care preîntâmpină monotonia şi oboseala.
Pe parcursul activităţilor, nici o afirmaţie, nici o idee a copiilor nu a fost supusă unui demers critic. Toate aceste jocuri, prin climatul creat, au avut darul de a diminua emoţia, au creat o stare favorabilă mobilizării intelectului și au condus la evaluarea volumului şi calităţii cunoştinţelor, comportamentelor, atitudinilor. Au fost apreciate exprimarea liberă a propriilor idei, conduita participativă şi creativă, atitudinea evaluativă, capacitatea de autoapreciere, originalitatea şi spontaneitatea.
În concluzie, evaluarea nivelului de pregătire a copilului, este impusă de trei aspecte esenţiale:
• respectarea particularităţilor de vârstă şi individuale;
• găsirea unor metode şi mijloace adecvate pentru ca evaluarea să contribuie la dezvoltarea personalităţii copilului preşcolar;
• să răspundă sarcinii grădiniţei de a pregăti copii pentru integrare cu succes în activitatea şcolară.
„Orice cunoştinţă oricât de abstractă ar fi, o putem utiliza la orice vârstă cu condiţia de a o traduce în limbajul gândirii copilului.” J.S . BRUNER


Bibliografie:
Antonovici, Ștefania, (2009), Jocuri-exercițiu pentru activități alese, editura Aramis;
Pânișoară, Ion-Ovidiu; Manolescu, Marin, (2019), Pedagogia învățământului primar și preșcolar, Editura Polirom.