DOBRIN GEORGIANA ANDREEA / ȘCOALA GIMNAZIALĂ Nr. 1 LEREȘTI, JUDEȚUL ARGEȘ

Evaluarea în învățământul preșcolar

Motto: „Evaluarea merită un loc important în învăţământ, din care face parte integrată. Ea are întotdeauna un raport direct sau indirect cu progresul, în extensie şi în calitate, al învăţării.” (D. Ausbel)

Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoștințelor sau ca mijloc de măsurare obiectivă, ci ca o cale de perfecționare, ce presupune o strategie globală a formării. Operația de evaluare nu este o etapă suprapusă procesului de învățare, ci constituie un act integrat activității pedagogice.
Funcţiile evaluării preşcolarului
Evaluarea preşcolară reprezintă un ansamblu de activităţii dependente de anumite intenţii. Acestea transcend datele imediate şi contingente, raportându-se la o serie de funcţii şi scopuri bine determinate. Scopul evaluării nu este de a parveni la anumite date, ci de a perfecţiona procesul educativ. Raportat la derularea unei secvenţe de învăţare sau prin relaţionare la un ansamblu structurat de activităţi de formare, se desprind funcţii ale evaluării specifice dimensiunii normative (constatativă, diagnostică, prognostică), respectiv funcţii specifice dimensiunii formative (motivaţională, decizională, informaţională).
Pentru preşcolar, funcţiile specifice ale evaluării sunt:
• îl ajută să fixeze, să consolideze şi să reţină cunoştinţele prin repetare şi întărirea pozitivă pe care evaluarea o determină, să le integreze în sisteme;
• să-i mărească încrederea în forţele proprii şi să-i descurajeze comportamentele negative;
• îi susţine interesul pentru cunoaştere stimulându-i şi dirijându-i învăţarea;
• contribuie la formarea capacităţii de autoapreciere şi la stimularea tendinţei de autoafirmare;
• contribuie la întărirea legăturii grădiniţei cu familia.
A evalua înseamnă a determina măsura în care obiectivele propuse au fost atinse, eficienţa metodelor de predare – învăţare; pe baza informaţiilor obţinute activitatea fiind ameliorată la timp. Evaluarea, însă, nu vizează doar preşcolarul, ci şi educatoarea. Pentru educatoare, aceasta reprezintă un feed-back asupra eficienţei activităţii didactice desfăşurate, îi arată cât de eficient îşi dozează materialul, cât de bine comunică cu preşcolarii, cât de utile au fost metodele folosite în timpul predării. Astfel, prin intermediul evaluării, educatoarea poate afla ce au acumulat preşcolarii, ce lacune există în pregătirea acestora, care sunt posibilităţile şi ritmurile proprii de învăţare, interesele copiilor. În ceea ce îl priveşte pe copil, scopul principal al evaluării este de a supraveghea şi determina tendinţele acestuia de învăţare, ajutându-l să-şi cunoască şi să-şi dezvolte aptitudinile, formându-i deprinderi de muncă independentă.
Evaluarea este o componentă esenţială a procesului de învăţământ îndeplinind anumite funcţii:
– funcţia constatativă (de constatare) se referă la cunoaşterea stării fenomenului, a activităţii şi a rezultatelor obţinute;
– funcţia diagnostică (de diagnoză) vizează identificarea cauzelor care stau la baza fenomenelor constatate;
– funcţia pragmatică (de prognoză) se concretizează în deciziile de ameliorare, ce urmează a fi adaptate cu privire la desfăşurarea activităţii în etapele următoare.
Evaluarea la nivel preşcolar se conturează ca o problemă apărută sub impulsul efortului de a introduce şi la această treaptă de învăţământ, pregătirea pentru şcoală, principiile cercetării ştiinţifice prin care se stabilesc obiective, conţinuturi, metodologii de realizare şi apreciere în scopul perfecţionării procesului de învăţământ, a asigurării succesului copiilor în grădiniţă şi în şcoală. Studiile de evaluare în învăţământul preşcolar permit obţinerea informaţiilor cu privire la dezvoltarea copilului, facilitează adaptarea deciziilor şi apropierea dintre teorie şi practică.


BIBLIOGRAFIE:
• Constantin, C., 2002, Pedagogie, ediţia a II- a revăzută şi adăugită, Ed. Polirom, Iaşi;
• Glava, C., Glava, A.,Bout,O., 2008, Pedagogia şi Didactica învăţământului primar şi preşcolar, Ed.Echim, Sighetu-Marmaţiei;
• Păiși-Lăzărescu, M., Tudor, L., Surdu, M., 2004, Psihologie-Pedagogie, Editura Universității din Pitești, Pitești.