Dobre Irina

PROBLEMATICA EVALUĂRII ÎN EDUCAŢIA FIZICĂ ŞCOLARĂ
ASPECTE SPECIFICE ŞI MODALITĂŢI DE EVALUARE ÎN EDUCAŢIA FIZICĂ ŞCOLARĂ

Evaluarea în educaţia fizică şcolară este un instrument prin care se realizează măsurarea şi aprecierea calităţii procesului de educaţie fizică. Ea are rolul de a stabili dacă sistemul respectiv îşi îndeplineşte funcţiile sau nu, adică dacă îşi realizează obiectivele sau nu. În acelaşi timp, o evaluare cât mai obiectivă a randamentului sistemului de educaţie fizică, în general, şi a subsistemului educaţiei fizice, în special, reprezintă o condiţie sine qua non pentru adoptarea unor măsuri menite să amplifice succesul acţiunii de educaţie.
Procesul de evaluare a educaţiei fizice şcolare, fiind o parte componentă a procesului de evaluare a acţiunii educaţionale, nu se deosebeşte cu mult de acest proces, dar este evident că are şi anumite particularităţi. Evaluarea în educaţia fizică şi sportivă reprezintă, în principal, acţiunea de recoltare, prelucrare şi interpretare a rezultatelor obţinute la un test (o probă), în scopul de a lua cele mai bune decizii.
N. Vinţanu (1998), sintetizând punctele de vedere ale unor specialişti în evaluare (cum ar fi A. Dragnea, Gh. Câstea, E. Firea), subliniază că evaluarea în educaţia fizică şcolară presupune:
– observarea performanţelor obţinute de subiecţii sau de grupul cercetat şi a programelor după care se desfăşoară activitatea;
– raportarea intereselor, preferinţelor, atitudinilor, aptitudinilor şi deprinderilor prezente la stadiile existente în etapele precedente;
– aplicarea instrumentelor de evaluare şi decelarea abilităţilor pe care le posedă elevul sau grupul respectiv.

În continuare, prezentăm schematic opţiunea noastră privind etapele demersului evaluativ în educaţia fizică (figura 1).

După J. Nowlan (1996), ordinea în procesul de evaluare în educaţia fizică şi sportivă se prezintă astfel (figura 2):

❖ Tipuri de evaluare în educaţia fizică şcolară

După finalităţi şi circumstanţe:
● evaluarea iniţială sau diagnostică – serveşte la stabilirea nivelului de manifestare a aspectelor măsurate, înainte de începerea instrucţiei;
● evaluarea formativă – se constituie într-un mod de control al nivelului de atingere a obiectivelor intermediare şi de luare a deciziilor care să regleze activitatea, dacă este cazul;
● evaluarea sumativă – se constituie un mod de control al atingerii obiectivelor finale, în vederea promovării sau a certificării.
Evaluarea, ca parte integrantă a educaţiei fizice şcolare, stabileşte o relaţie funcţională şi semnificativă între elev şi profesor.
Testul (proba) este o sarcină realizată şi cerută de profesor.
Măsurarea este răspunsul elevului.
Evaluarea este un feed-back al învăţării asupra performanţei.
Schema interacţiunii dintre profesorul de educaţie fizică şi elev, prezentată în “Guide pédagogique – Education physique élémentaire” (1992), este următoarea (figura 3):