DEMETER CSILLA / G. P. P. NR. 3 TG. SECUIESC, JUD. COVASNA

EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
– ÎNTRE MODERN ȘI TRADIȚIONAL
METODE, TEHNICI, STRATEGII

Evaluarea nivelului de pregătire a copilului are un rol esenţial, întrucât constituie o modalitate obiectivă de punere în evidenţa a randamentului obţinut şi reprezintă un mijloc important de învăţare, cât şi al celei de instruire, furnizând totodată informaţia necesară pentru adaptarea pe baze ştiinţifice a unor măsuri de ameliorare a acestei activităţi.
Aprecierea rezultatelor, în comparaţie cu obiectivele propuse constituie aspectul cel mai important al evaluării, oferind posibilitatea de a culege datele necesare cu privire la dezvoltarea psihofizică a copilului, precum şi date despre nivelul de cunoştinţe şi deprinderi ale acestuia.
Se urmăreşte prin aceasta, să se realizeze însuşirea tematicii, sistematizarea şi consolidarea celor învăţate anterior. În urma rezultatelor obţinute, se impune stabilirea de programe suplimentare de instruire pentru cei cu rezultate foarte bune şi programe de recuperare pentru cei cu rezultate mai puţin bune.
În activitatea din grădiniţă, actul de evaluare are drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor dobândite de copii în cadrul actului educaţional. În acelaşi timp, evaluarea urmăreşte şi aspectele formative ale muncii educatoarei, concretizată în modalităţile de abordare a schimbării, în atitudinile şi comportamentele dobândite de copilul preşcolar prin procesul de învăţământ.
Pentru activitatea concretă de evaluare desfăşurată de un cadru didactic, premisele esenţiale sunt: cunoaşterea teoretică şi concretă a particularităţilor copiilor, competenţa scopurilor definite, operaţionalizate a inventarului de performanţe posibile pe care le oferă curriculumul oficial.
După funcţiile pe care evaluarea le îndeplineşte în cadrul procesului mai larg al stimulării potenţialului biopsihic al copilului şi al optimizării parametrilor generali ai dezvoltării acestuia, formele de evaluare tradiționale utilizate în grădiniţă sunt: evaluarea iniţială, evaluarea continuă, formativă și evaluarea sumativă.
Evaluarea la preșcolari se poate realiza și scris sub forma fișelor de evaluare care permite posibilitatea verificării multor preșcolari în timp scurt, este convenabilă preșcolarilor timizi.
Evaluarea prin probe practice constă în verificarea unor capacităti sau abilitati. In gradiniță aceste probe sunt asociate activitaților de pictură, desen, modelaj, constructive, gospodărești. Rezultatele activităților practice vor fi expuse în grădiniță și pot fi apreciate și evaluate de către educatoare, copii și părinți.
În prezent, metodele tradiţionale de evaluare sunt imbogăţite cu noi strategii de evaluare, concretizate în instrumente de evaluare, pe care practica pedagogică le pune în evidenţă. Spre deosebire de metodele tradiţionale de evaluare, care realizau evaluarea rezultatelor preşcolarilor obţinute pe un timp limitat, metodele complementare prezintă cel puţin două caracteristici:
 realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu învăţarea;
 privesc rezultatele obţinute pe o perioadă mai îndelungată, care vizează formarea unor capacităţi, dobândirea unor competenţe şi schimbări în planul intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea de învăţare.
Metodele alternative de evaluare presupun o investigare de mai lungă durată a comportamentului preşcolarilor. Astfel, procedeurile tradiţionale, precum observarea curentă a comportamentului copiilor, întrebări de evaluare, exerciţii, probe scrise şi practice, etc. sunt completate de teste de diagnostic, fişe de evaluare, chestionare, studii de caz, interviuri individuale, teste standardizate, teste de randament, de aptitudini, formative, fişe individuale de progres, probe pentru evaluarea originalităţii şi creativităţii, elaborări şi eşantionări de proiecte.
In ultimul timp este încurajată şi „evaluarea complementară” prin utilizarea unor mari varietăţi de strategii alternative, destinate evaluării calitative.
Menţionez câteva dintre aceste metode, întâlnite mai des în activitatea educatoarelor:
 observarea sistematică a comportamentului copilului
 grila de evaluare / autoevaluare
 chestionarul
 fişa de evaluare individuală
 investigaţia
 studiul de caz
 proiectul
 portofoliul
 evaluarea cu ajutorul calculatorului
Toate aceste metode complementare de evaluare asigură o alternativă la formulele traditionale, oferind opțiuni metodologice și instrumentale care îmbogățesc practica evaluative.
Educaţia presupune progres, evaluarea este instrumentul de cuantificare şi conducere a preşcolarului spre evoluţie, fiindu-i educatoarei cea mai la îndemână metodă de control şi analiză a demersului pedagogic, în vedere atingerii finalităţilor proiectate şi formării copilulului pentru o integrare optimă în următorul modul evolutiv, şcoala.

Bibliografie:
Chiriac, Maria: „ Evaluarea- ghid al activității din grădiniță” – studiu ștințifiic
Curriculum pentru învăţământul preşcolar, Bucureşti, DPH, 2009