EVALUARE 2022

DAMIAN MONICA / LICEUL CU PROGRAM SPORTIV- BRĂILA

EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
METODE, TEHNICI ȘI STRATEGII APLICATE PENTRU REALIZAREA EVALUĂRII

Evaluarea reprezintă o componentă fundamentală a procesului de învăţământ, statutul ei în cadrul acestuia fiind reconsiderat, mai ales în ultimele decenii, datorită numeroaselor cercetări, studii. Evaluarea şcolară este percepută astăzi ca fiind organic integrată în procesul de învăţământ, având rolul de reglare, optimizare, eficientizare a activităţilor de predare-învăţare.
Evaluarea rezidă în „culegerea, valorificarea, aprecierea şi interpretarea informaţiilor rezultate din procesul de învăţare; măsurile pedagogice, proiectele curriculare care rezultă din aceste activităţi” (Schaub, Zenke, 2001, 100-101).
Evaluarea este o parte importantă a procesului de învăţământ alături de predare şi învăţare. Ea are ca scop identificarea și măsurarea obiectivelor atinse și reglarea și eficientizarea procesului instructiv-educativ. Evaluarea determină în ce măsură se ating prin rezultatele concrete obiectivele propuse inițial. Aceste obiective sunt formulate în programele școlare.
Noi folosim toate cele trei forme de evaluare: evaluarea iniţială (predictivă), evaluare continuă (formativă) şi evaluare sumativă (cumulativă).
Evaluarea iniţială se aplică la începutul unui semestru, an şcolar, ciclu de învăţământ. Ea are atât o funcţie diagnostică, cât şi prognostică.
Evaluarea sumativă se realizează la sfârşitul unui semestru, an, ciclu de învăţământ sau chiar şi la sfârşitul unui capitol. Ea are funcţie de ierarhizare şi de certificare (recunoașterea unor cunoștințe în urma examenelor de bacalaureat, evaluare națională).
Evaluarea formativă se poate face în orice moment al lecţiei şi are o funcţie de reglare. De asemenea, evaluarea iniţială se mai poate folosi pentru repartizarea copiilor pe grupe sau pe nivele de studiu, ceea ce se practică în unele cazuri. Prin intermediul evaluărilor sumative, care se pot manifesta prin teze, teste de progres la sfârşitul unor unităţi sau module, examene de bacalaureat etc., sunt cele care atestă nivelul la care a ajuns clasa şi care ajută la consolidarea finală a informaţiei predate.
Metodele de evaluare sunt modalităţi prin care elevilor li se oferă posibilitatea de a-și dovedi nivelul de pregătire. Există trei tipuri principale de evaluare: probe orale, probe practice şi probe scrise. Ele se mai numesc şi metode tradiţionale de evaluare.
Metoda de evaluare orală este una dintre cele mai răspândite. Principalul avantaj al acestei metode îl constituie posibilitatea dialogului profesor-elev, care presupune o discuție liberă. În cazul unor erori, elevul se poate corecta imediat sau în cazul unei neclarități profesorul poate cere elevului informații suplimentare sau o motivare a răspunsului. Ea se poate realiza printr-un interviu, conversație, redarea unui conținut etc.
Metoda de evaluare scrisă include diferite forme: extemporal, teză, test, chestionar, eseu, referat, temă executată acasă, portofoliu, proiect etc. Un avantaj este posibilitatea de a testa un număr mare de elevi simultan. Este o metodă mai obiectivă decât cea orală. Metoda de evaluare scrisă cea mai tradiţională şi, totodată, cea mai des întrebuinţată de mine este testul. Folosesc testul la sfârşitul fiecărei unităţi sau a unui modul, iar itemii sunt de cele mai multe ori diversificaţi, având atât itemi obiectivi, cât şi subiectivi.
Evaluarea cu ajutorul calculatorului le oferă, atât profesorilor cât şi elevilor, o mare diversitate de modalităţi. Tehnologia stimulează interesului elevilor și astfel se folosește un mod interactiv de testare a cunoștințelor. Această metodă economiseşte timpul şi implică o evaluare obiectivă.
Metodele complementare de evaluare sunt proiectul, portofoliul, observarea, investigaţia, autoevaluarea, fişa de evaluare, chestionarul.
Proiectul este o metodă mai amplă. Acesta presupune formularea temei de către profesor şi explicarea sarcinilor, precum și perioada de realizare. Urmează o perioadă în care elevii se documentează, colectează date și aplică tehnicile de lucru sugerate de profesor. După finalizează produsului, are loc o prezentare a proiectului. Această metodă stimulează creativitatea şi elevii pot face dovada capacităţii de a investiga un subiect dat, de a formula o concluzie, folosind metode şi instrumente diferite, precum și cunoştinţe din diverse domenii.
Portofoliul poate conţine temele pentru acasă ale elevilor, notiţele din clasă, compuneri, fişe de lucru, răspunsuri la chestionare. Acestea trebuie să fie făcute de către elev, de unul singur în afara școlii sau sub îndrumarea profesorului sau a părinților. Poate fi un instrument de evaluare, cât și un instrument de autoevaluare pentru a cuantifica progresul făcut și o dovadă a aceea ce a învățat. Avantajele acestei metode sunt stimularea creativității și a implicării elevului în procesul de evaluare, dezvoltarea simțului critic și a motivației.
În concluzie, toate aceste metode pot fi eficiente şi pot fi folosite în diferite scopuri şi pentru obiective diferite de către profesor. Profesorul trebuie însă să diversifice evaluarea şi să o centreze pe obiectivele de la clasă. Sunt de părere că abordând metode de evaluare diversificate, elevii vor fi mai interesaţi şi rezultatele vor fi mai productive.

Bibliografie:
CERGHIT, I, Metode de învăţământ, ediţia a IV-a, revăzută şi adăugită, Iaşi, Editura Polirom, 2006;
CUCOŞ,C., Pedagogie,Iaşi,Polirom,2000;
ILIE, Marian D., Elemente de pedagogie generală, teoria curriculumului şi teoria instruirii, Timişoara, EdituraMirton,2005;
MANOLESCU, M., Evaluarea şcolară. Metode, tehnici, instrumente, Bucureşti, Editura Meteor Press, 2006;
MOGONEA, Florentin Remus, Pedagogie pentru viitorii profesori, Craiova, Editura Universitaria, 2010.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *