Cristina Rusu / Școala Gimnazială Nr. 80

EVALUAREA ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
– între modern și tradițional
METODE, TEHNICI, STRATEGII

Introducere
Modern și tradițional, două elemente ale axei timpului care intră frecvent în divergențe până modernul devine tradițional și jocul o ia de la capăt.
Societatea evoluează și asta se observă în toate aspectele sale iar educația se află chiar printre elementele de bază ale schimbării. Nevoia de adaptare a stilului de predare, de transmitere a informației către noile generații, atrage după sine și nevoia de a actualiza metodele de evaluare. Această schimbare continuă a metodelor de evaluare are mai mulți piloni, precum noi studii legate de comportamentul uman în general și comportamentul copilului/ adolescentului în particular, noi direcții ale societății sau evoluția continuă și susținută a tehnologiei care se integrează tot mai subtil în viața cotidiană a omului.
Evaluarea în schimbare
Strategiile tradiționale de evaluare nu sunt de condamnat, ci se cere în schimb un orizont deschis către adaptare și actualizare, către evoluție și inovație. Tradiționalismul ne oferă baza modernismului, ne oferă un punct de plecare și un termen de comparație în sens productiv.
În ziua de azi, evaluarea se dorește a fi un diagnostic amplu și complex care să înglobeze mai mult decât un test sau o ascultare punctuală. Se dorește o evaluare a modului de gândire, a interconexiunilor ce se pot face între materii de studiu convergente, o evaluare a noilor competențe ce depășesc bariera rigurozității informațiilor clasice și punctuale.
Evaluarea este elementul din cadrul procesului de învățare căruia i se acordă din ce în ce mai multă atenție prin prisma faptului că este un barometru pentru calitatea însușirii noțiunilor sau a deprinderilor sau calitatea actului didactic. Astfel, feedback-ul primit în urma evaluării împinge creativitatea către implementarea unor noi forme de transmitere a informației și implicit către noi metode de aplicare a evaluării.
Față de metodele tradiționale de evaluare, caracterizate în cea mai mare parte prin evaluarea de tip probă scrisă sau orală, metodele moderne vin cu variante precum observația sistematică, referatul investigația, proiectul, portofoliul, autoevaluarea sau metode de evaluare și mai creative precum metoda cubului, brainstorming-ul sau palăriilor gânditoare.
Modern versus tradițional, sau altfel spus, creativitate versus constatarea nivelului de cunoștințe, vin ambele la pachet cu avantaje și dezavantaje iar aspectele cele mai controversate sunt complexitatea și obiectivitatea date de fiecare dintre metode.

Concluzii
Noile metode de evaluare sunt creative, eficiente și antrenante, însă le scade din valoare dacă este folosită în exclusivitate o singură variantă și de asemenea trebuie să vină ca o completare la evaluarea tradițională. Excluderea unei metode în totalitate, fie ea tradițională sau modernă, conduce la canalizarea evaluării într-o singură direcție și nu fructifică întregul paletar de abilități și cunostințe care ar putea fi însușit prin simbioza celor două tipuri de evaluare, tradițional și modern.