CHINDE ELENA – MIHAELA / ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 3 ROVINARI

METODA PORTOFOLIULUI – FORMĂ MODERNĂ DE EVALUARE

Evaluarea reprezintă alături de predare şi învăţare, o componentă a procesului de învăţământ, deoarece orice act educaţional implică, în mod direct sau indirect, systematic sau nesistematic,evaluarea. Evaluarea autentică, mai ales în cazul temelor integrate implică o serie de metode alternative cum ar fi: portofoliile, jurnalele personale sau de grup, observarea sistematică a activităţii şi a comportamentului copiilor , investigaţia, proiectul, autoevaluarea etc.
Portofoliul este considerat o metodă alternativă de evaluare, care ocupă un loc important în practica şcolară curentă ca o alternativă viabilă la modalităţile tradiţionale de evaluare. Un portofoliu reprezintă un ansamblu coordonat de evidenţe ale muncii anterioare şi prezente a copilului, care oferă o imagine de ansamblu asupra progresului în învăţare al acestuia.
„Portofoliul reprezintă cartea de vizită a elevului, urmărindu-i progresul de la un semestru la altul, de la un an şcolar la altul chiar de la un ciclu de învăţământ la altul.” Monitorizarea progresului se poate face de la o unitate de învăţare la alta sau, pur şi simplu, în formarea unor competenţe, valori şi atitudini, urmărind traseele de învăţare parcurse de copil. Conţinutul unui portofoliu poate fi extrem de divers, în funcţie de criteriile stabilite de educatoare împreună cu copiii şi de scopurile principale ale portofoliului. Se poate opta pentru un portofoliu individual (al fiecărui copil) sau pentru un portofoliu al temei, în care fiecare să se regăsească, cu aportul personal şi contribuţiile specifice.
Portofoliul preia funcţia de investigare a majorităţii, „produselor” care de obicei rămân neinventariate în actul evaluator, reprezentând în acelaşi timp un stimulent pentru desfăşurarea întregii game de activităţi didactice, nu doar pregătirea stereotipă pentru teste de cunoaştere (Adrian Stoica, Ghid pentru profesori, 2001).
Pentru a implementa portofoliul ca metodă de evaluare presupune, mai întâi, să răspundem la întrebările:
• Cine alcătuieşte portofoliul?
• Ce tip de portofoliu utilizăm?
• Care sunt scopurile şi obiectivele utilizării portofoliului?
• Ce tipuri de produse ale activităţii ar trebui să fie incluse în portofoliu?
Portofoliile pot cuprinde produse ale activităţii elevilor grupate pe anumite teme sau pot cuprinde rezultatele unor activităţi şi sarcini de lucru pe teme diferite, semnificative pentru aprecierea progresului global al elevilor. Portofoliul se va compune atât din materiale obligatorii cât şi opţionale, selectate de elevi.
Există mai multe modalităţi de evaluare a portofoliului. Putem evalua:
• fiecare element în parte, folosind metode tradiţionale de evaluare;
• nivelul de competenţă a elevului, prin raportarea produselor la scopul propus;
• progresul realizat pe parcursul colectării produselor.
Prin prisma organizării şi realizării sale, portofoliul prezintă următoarele avantaje:
• permite includerea în actul evaluării a unor produse ale activităţii elevilor care,în mod obişnuit nu sunt avute în vedere şi care încurajează exprimarea personală a elevilor, angajarea lor în activităţi creative, diversificarea cunoştinţelor, deprinderilor şi abilităţilor exersate;
• implică elevul în propria evaluare şi în realizarea unor materiale care să-l reprezinte cel mai bine;
• evaluarea portofoliului este eliberată de tensiuni şi tonusul afectiv negativ care însoţeşte formele tradiţionale de evaluare, evaluarea devine astfel motivantă pentru elev;
• dezvoltă capacitatea elevilor de autoevaluare, aceştia devenind auto-reflexivi asupra propriei munci şi asupra progreselor înregistrate;
Portofoliul, ca instrument de evaluare curentă îşi dovedeşte utilitatea furnizând informaţii esenţiale învăţătorului pe baza cărora acesta îşi poate întemeia o judecată de valoare validă şi pertinentă asupra performanţelor elevului pe o perioadă mai lungă de timp. Ca metodă alternativă de evaluare, portofoliul poate fi folosit de învăţător pentru a evalua performanţele elevilor, iar elevii îl pot folosi pentru autoevaluare şi ca modalitate de reflecţie asupra învăţării. Metoda portofoliului are avantajul că poate integra rezultatele tuturor celorlalte tipuri/metode de evaluare, fie ele tradiţionale sau alternative.
De ce trebuie să se folosească portofoliul? Din următoarele motive:
Respectă sentimentul de proprietate al copiilor asupra rezultatelor propriei activităţi;
Facilitează discuţiile ce reflectă punctele tari ale copiilor, interesele şi sentimentele acestora;
Surprinde dezvoltarea/progresul de-a lungul unei perioade de timp;
Informează părinţii şi-i invită să se implice;
Solicită copiii să explice motivele pentru care un element anume este inclus în portofoliu;
Oferă evidenţe ale efortului depus de fiecare în învăţare.
Portofoliul îi ajută pe copii deoarece:
Oferă posibilitatea reflecţiei asupra propriilor puncte tari şi nevoi de dezvoltare;
Îşi stabilesc propriile obiective de învăţare şi contribuie la evaluarea progresului în atingerea lor;
Pot vizualiza progresul făcut de-a lungul unor perioade de timp;
Copiii sunt încurajaţi să reflecteze asupra ideilor prezente în produsele lor;
Văd rezultatele efortului propriu;
Înţeleg rolul lor în organizarea şi derularea experienţelor de învăţare;
Se simt coparticipanţi şi responsabili pentru succesul proiectului;
Au sentimentul că munca lor are relevanţă atât în plan personal cât şi social.
Exemplu de portofoliu: „Secretele pădurii”:
– mostre ale muncii copiilor (încercări de rezolvare a situaţiilor problemă: să împletească coroniţe să modeleze din lut animale şi păsări, să confecţioneze un cuib pentru păsărele, să redea grosimea copacilor şi anumite poziţii spaţiale etc.);
– materiale culese, prelucrate sau realizate de către copii (colecţii de pietre, de frunze, de flori, de seminţe, de fructe uscate etc.);
– desene (pe pietre, pe frunze pe scoarţă de copac, etc.), colaje (copacul în diferite anotimpuri, adăposturi pentru animale, casa pădurarului);
– casete audio sau video (înregistrarea activităţii copiilor din cadrul proiectului şi a efectelor sonore din pădure: ciripitul păsărelelor, freamătul pădurii, glasul animalelor, susurul apei, tunetul, căderea ploii, exprimările verbale ale copiilor etc.);
– teme individuale sau de grup (poster – „Ocrotind pădurea, ocrotim viaţa”); chestionare, inventare comportamentale sau atitudinale (să rezolve fişe de lucru pentru aşi exprima acordul sau dezacordul în legătură cu anumite aspecte: foc lăsat nesupravegheat, curăţenia la locul de popas, ruperea crengilor/tăierea copacilor);
– pagini de jurnal (notiţe ale copiilor despre pădure, despre vreme etc.).

Bibliografie:
Ciolan L., Învăţarea integrată, Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar, Editura Polirom, Iaşi, 2008.
Bocoş M., Jucan, D., Teoria şi metodologia instruirii şi Teoria şi metodologia evaluării, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2007.