EVALUAREA INTERDISCIPLINARĂ PRIN JOC
În vederea realizării unui învăţământ modern s-a impus o organizare a procesului instructiv – educativ care să exprime trecerea de la centrarea activităţii pe ceea ce trebuie să facă educatoarea, la precizarea şi analiza a ceea ce trebuie să fie capabil să facă un copil în urma instruirii. Pentru aceasta, „a şti să facă”, „a şti să înţeleagă” înseamnă să stabilească relaţii între diferite domenii de cunoaştere, ori verificarea acestor capabilităţi ale copilului presupune o abordare interdisciplinară a activităţii de evaluare. Pentru implementarea cu succes a acestei forme de activitate, s-a utilizat jocul, în tripla sa calitate, de metodă, mijloc şi procedeu didactic, justificându-se utilizarea pentru activitatea pe care o exercită faţă de copii.
În acest context este necesar ca mai întâi educatoarea să cunoască ce este evaluarea, cum se realizează aceasta şi care sunt avantajele evaluării interdisciplinare prin joc.
Avantajele acestui tip de evaluare, pot fi privite prin prisma celor doi colaboratori ai demersului didactic: preşcolarul şi educatoarea
1)Pentru preşcolari avantajele evaluării interdisciplinare prin joc se concretizează prin:
• dezvoltarea creativităţii;
• dezvoltarea operaţiilor gândirii (analiza, sinteza, comparaţia…);
• consolidarea deprinderilor de exprimare corectă, conştientă în propoziţii;
• dezvoltarea atenţiei voluntare, a spiritului de echipă şi de competiţie;
• dezvoltarea abilităţilor în rezolvarea de probleme;
• dezvoltarea abilităţilor aplicative;
• dezvoltarea gustului estetic şi a comportamentelor civilizate;
• cultivarea interesului şi a plăcerii de a se juca învăţând şi de a învăţa jucându-se.
2)Pentru educatoare, evaluarea interdisciplinară prin joc reprezintă o bogată sursă de date privind atât dezvoltarea preşcolarului din punct de vedere formativ şi informativ, cât şi calitatea activităţii didactice desfăşurate. Educatoarea îşi pune astfel amprenta asupra tuturor operaţiilor evaluării prin propria-i personalitate, se implică activ, stabilind regulile jocului, elementele de joc, se transpune uneori într-un serios concurent, conduce jocul, pentru ca apoi, cu obiectivitate şi corectitudine, să stabilească câştigătorii, oferă recompense şi îi aplaudă pe învingători.
Organizând activităţi în acest mod, noi, educatoarele, ne-am convins că interdisciplinaritatea este o condiţie sine-qua-non a muncii cu copiii preşcolari, ea permiţând o abordare largă şi sistematică a cunoştinţelor. Nevoia avidă de cunoaştere şi lărgirea orizontului informaţional al copilului pot fi satisfăcute doar integrând noile cunoştinţe, în mod activ, în sistemul cunoştinţelor existente în prealabil.
Exemplu de bune practici:
Scenariul didactic
Activitate integrată pe domenii experienţiale
Domenii de activităţi: DLC + DŞ + DEC + DOS + DPM (domeniul limbă şi comunicare, domeniul ştiinţe, domeniul estetic şi creativ, domeniul om şi societate, domeniul pshio-motor).
Tema: „În excursie la Ipoteşti”
Mijloc de realizare: Joc de rol
Grupa: Nivel II
Tipul activităţii: Evaluare continuă (formativă)
Obiective operaţionale:
Având la dispoziţie materialul didactic necesar, pe baza explicaţiilor primite referitoare la sarcina şi regulile jocului, copiii împărţiţi în două echipe vor fi capabili:
O1 – să răspundă corect la întrebările surpriză pe care le descoperă în plicuri dintr-o trăistuţă atârnată de un copac (Câte luni are anotimpul vara?; Să spună o poezie despre anotimpuri; Câte silabe are cuvântul pădure¬?; Cu ce sunet începe acest cuvânt?; Să alcătuiască cuvinte cu sunete date, apoi propoziţii; Să recunoască şi să cânte un cântec învăţat anterior; Să descompună în mai multe variante cifrele date (6-10);
O2 – să răspundă corect la întrebările surpriză scrise pe bileţele ascunse în mai multe ouă Kinder ce se află într-un cuib (Care sunt animalele sălbatice, respectiv domestice? Ce păsări cunoaşteţi? Ce poveşti cu animale şi despre animale cunoaşteţi? Ce gâze cunoaşteţi şi ce ştiţi despre ele? Care flori înfloresc în pădure şi în ce anotimpuri? Din ce poezie fac parte versurile: „Ce te legeni, codrule?” De ce mor plantele? Ce s-ar întâmpla dacă n-ar exista pădurea? Din ce cântec fac parte versurile: „În căsuţa din pădure / Aveau casă doi pitici”);
O3 – să recunoască banii găsiţi (comoara ascunsă) în lădiţa aurie ascunsă sub frunze şi să facă socoteli, calcule, probleme cu ajutorul acestora (bancnote de hârtie, monede);
O4 – să denumească toate surprizele (bunătăţile) ce le-au descoperit în coşul de nuiele legat cu o fundiţă roşie (coşul Scufiţei Roşii), în ordinea în care educatoarea le scoate (pâine, mezeluri, fructe, legume, dulciuri, sucuri etc.);
O5 – să răspundă corect prin „AŞA DA” şi prin „AŞA NU” la citirea unor imagini ilustrate într-o carte găsită în „Cabana Pădurarului”, imagini ce sugerează ocrotirea şi protejarea mediului înconjurător;
O6 – să transpună în practică cele însuşite, alcătuind o poveste cu tema „În excursie” şi să redea prin desen scene îndrăgite.
Metode şi procedee: Conversaţia, explicaţia, povestirea, observaţia, exerciţiul, problematizarea, descrierea, descoperirea prin surpriză, munca în echipă, jocul.
Materialul didactic: crengi de copaci din pădure, iarbă flori şi păsări, în miniatură, gâze, animale sălbatice, domestice (din pluş sau material plastic), cuşti din cuburi, buşteni răsturnaţi, o trăistuţă, cuib de păsări (natural) cu ambalaje de la ouă Kinder, o lădiţă aurie în care este ascunsă comoara (banii), cabana pădurarului (din lemn), coş din nuiele în care se află alimente, o carte cu imagini despre ocrotirea naturii, pături, casetofon, pubelă pentru resturi alimentare, tacâmuri şi veselă de unică folosinţă, recompense, material didactic pentru pictură.
Elemente de joc: competiţia, situaţiile surpriză, ghicirea, mişcarea, aplauze, stimulente.
Durata: 40-45 minute
Moment organizatoric:
• aerisirea sălii de grupă;
• aranjarea materialului didactic demonstrativ;
• intrarea organizată a copiilor în sala de grupă.
Captarea atenţiei: Pentru că sala noastră de grupă are cu totul alt aspect, copiii vor răspunde la întrebările:
– Ce credeţi că vedeţi aici?
– Aţi vrea să facem o excursie prin acest decor şi să vedem ce vom întâlni, ce vom recunoaşte şi ce vom descoperi?
Anunţarea temei şi a obiectivelor:
Pentru a putea cunoaşte tainele acestei păduri, azi vă propunem să ne jucăm un joc care se numeşte „În excursie la pădurea de la Ipoteşti”. Împărţiţi în două echipe şi identificaţi după culoarea bulinei din piept, copiii vor străbate traseul în formaţie de doi câte doi pe fond sonor de ciripit de păsărele redat la casetofon.
Explicarea sarcinilor şi fixarea regulilor jocului:
Se vor da explicaţii copiilor în legătură cu sarcinile şi regulile jocului: – Dacă în drumul nostru descoperim anumite „capcane-surpriză”, va trebui să facem ceea ce ni se cere. – Dacă răspunsurile şi sarcinile au fost îndeplinite, ne vom deplasa mai departe în adâncul pădurii, până la un alt indiciu. – Echipa ai căror membri greşesc răspunsurile, este penalizată sau va primi un supliment de „muncă”, iar cea ai căror membri ştiu să răspundă corect va înainta mai repede pe traseu, ajungând prima la „Cabana Pădurarului”. VĂ DORIM SUCCES!!!
Executarea jocului de către copii:
Prima echipă va purta în piept buline de culoare roşie, iar a doua echipă buline de culoare verde. Se dă startul şi, căutând, copiii pornesc spre pădure, pe cărarea şerpuită printre copaci. Ei sunt invitaţi să observe vegetaţia unor copaci, adăposturile unor animale, un muşuroi de furnici, să culeagă floricele, să asculte susurul unui pârâiaş ce străbate pădurea, să salveze de la înec o gâză mică ce a căzut în apă, s-o aşeze uşor pe iarba verde şi moale. Copiii sar apoi peste un pârâiaş, observă cum „doctorul pădurii” îşi face datoria şi, deodată, observă cum pe crenguţa unui stejar stă atârnată o trăistuţă. În ea se descoperă nişte plicuri în care se găsesc bileţele cu anumite sarcini. „Oare ce scrie?” întreabă educatoarea. „Hai să le citim!”: 
După ce echipele răspund la întrebări (vom lua trăistuţa cu noi), educatoarea consemnează răspunsurile, iar apoi se parcurge traseul până la Grădina Zoologică, unde spre bucuria copiilor, vom observa o mulţime de animale sălbatice, domestice, păsări etc. (care trăiesc sau nu în ţara noastră). Vom vorbi despre ele, cu ce se hrănesc, ce foloase şi pagube aduc, câteva curiozităţi. Vom citi etichetele inscripţionate pe adăposturile lor, după care ne vom continua traseul. Nu departe vom observa un cuib de păsărele care a căzut, probabil, dint-un copac înalt. Copiii se opresc şi descoperă în el pene de pasăre printre care o mulţime de ouă Kinder (ambalaje). Deschizând fiecare ou, pe rând, aflăm întrebările:
În urma răspunsurilor date (consemnate şi de către educatoare) sunt aplaudaţi câştigătorii de până acum (echipa care are cele mai multe răspunsuri corecte). În drumul nostru vom ocoli nişte buşteni răsturnaţi (defrişaţi) şi, întâlnind în cale nişte melci-codobelci, ne vom opri să le cântăm cântecul lor: „Melc, melc codobelc…”. Deodată, pe traseul din pădure spre „Cabana Pădurarului”, sub o grămăjoară de frunze ofilite, copiii descoperă o „comoară”. Este o lădiţă aurie în care se află o mulţime de bani. Spre surprinderea lor, banii în traseu sunt adevăraţi.
– Haideţi să-i numărăm! îi îndeamnă educatoarea. Urmează întrebări de genul: „Ce bancnotă este aceasta?” „Câte monede am?” Se fac calcule, se alcătuiesc probleme, pentru ca apoi să se ia şi lădiţa aurie (şi în urma acestui indiciu se fac aprecieri).
Înaintează echipa care „s-a descurcat” cel mai bine. Pentru că timpul trece, educatoarea propune copiilor să alerge uşor unii după alţii pentru a ajunge în poieniţa unde îi aşteaptă nişte surprize plăcute. Nu departe se vede „cabana pădurarului”, o cabană (căsuţă) din lemn cu flori la ferestre. Odată ajunşi la acest popas, copiii descoperă în mijlocul poieniţei însorite un coş mare din nuiele legat cu fundiţă roşie şi acoperit cu o pânză albă. „- Este, poate, coşul Scufiţei Roşii!” zice educatoarea. Folosindu-ne de metoda descoperirii prin surpriză, din coş se vor scoate pe rând bunătăţile (iar copiii le denumesc în ordinea în care educatoarea le pune jos pe o pătură mare). Copiii se ospătează din toate bucatele. În continuare au loc discuţii pe marginea temei „Să ocrotim natura!”. În acest sens, copiii îşi vor aduna masa de la picnic şi vor depune resturile alimentare (pungi, flacoane de plastic, şerveţele şi vesela de unică folosinţă) într-o pubelă aflată în apropiere, pe care scrie „Păstraţi curăţenia!”.
Educatoarea va prezenta aici o carte cu imagini pregătită anterior, care reprezintă diferite modele de comportamente. Răsfoind filă după filă, copiii vor răspunde prin „aşa da” şi prin „aşa nu” la întrebarea: „- Cum credeţi că este corect?” 
Se vor consemna răspunsurile copiilor, după care aceştia se vor deplasa în formaţia de doi câte doi spre microbuz.
Afară se anunţă o ploaie torenţială cu descărcări electrice (tunete şi fulgere). Acesta fiind identificat ca fenomen al naturii, au loc discuţii pe această temă.
Obţinerea performanţei şi a transferului de cunoştinţe:
Obosiţi după atâta drum, copiii ajung din nou la grădiniţă (undeva la marginea sălii de grupă) şi se aşează pe perniţele aranjate în formă de semicerc. Educatoarea comunică rezultatele competiţiei din jocul nostru, face aprecieri referitoare la întreaga grupă de copii. Fiecare echipă face o sinteză asupra excursiei făcute şi va descoperi ce plăcut a fost totul, ce multe au avut de învăţat, cum munca şi jocul împreună i-a unit mai mult şi le-a oferit azi satisfacţia de a fi toţi învingători.
Încheierea activităţii:
Educatoarea oferă recompense şi le propune copiilor să creeze o povestire cu tema „Întâmplări din pădure”, după care să deseneze o scenă îndrăgită de ei.
Aşadar, iată cum grădiniţa este într-adevăr locul unde copiii învaţă jucându-se şi se joacă învăţând. Aici, veselia, munca şi joaca sunt la ele acasă. Aici este locul copilăriei unde nimic nu este întâmplător.
Curriculumul învăţământului preşcolar promovează ideea planificării pe teme şi încurajează utilizarea metodei proiectelor în activitatea didactică cu preşcolarii ceea ce facilitează demersul abordării integrate, realizându-se interdisciplinaritatea.
Cel mai puternic argument pentru integrarea disciplinelor este însuşi faptul că viaţa nu este împărţită pe discipline. Aceste noi abordări din învăţământul preşcolar au drept scop formarea unui copil care prin joc ajunge să exprime comportamente aşteptate de fiecare dintre nivelele învăţământului.
BIBLIOGRAFIE:
1. Ioan Jinga, Elena Istrate „Manual de pedagogie”, Editura ALL EDUCAŢIONAL, 2001.
2. Silvia Breben, Elena Gongea ,Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga ,,Metode interactive de grup’’¬¬¬ Editura Arves, 2009 .
3. Laurenţia Culea ,,Aplicarea noului curriculum pentru educaţia timpurie¬ o provocare’’ Editura Diana , 2009.
4. Liliana Ezechil ,Mihaela Păişi Lăzărescu ,,Laborator preşcolar’’ Editura V&I Integral, Bucureşti 2002.
5. Gabriela Crenguţa Pâslaru, Oana Cazacu ,,Instruirea şi educaţia modernă în învăţământul preşcolar contemporan’’ Editura Grafit,Bacău, 2005.
6. Andrei Cosmovici, Constantin Cucoş , Mariana Momanu, Bogdan Balan, Teodor Cozma ,,Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice’’,Editura Polirom, Iaşi,1998.
7. Ion T. Radu ,,Pedagogie – fundamente teoretice” Editura V&I Integral, Bucureşti, 2002.