Bartok Ibolya

Metode și tehnici de evaluare în clasele primare


Teoria evaluării
Evaluarea în primul rând înseamnă măsurare, notare.Se măsoară cunoștințele și competențele elevilor, cărora le adaugă o valoare.
De foarte multe ori realizarea unei evaluări corecte ne crează dificultăți nefiind siguri ce trebuie să măsurăm. Ce evaluăm? Cunoștiințe,abilități, competențe? Cu ce metode, instrumente de evaluare putem realiza cât mai eficient evaluarea? Față de ce realizăm măsurarea?
Cel mai important lucru este scopul evaluării!
Scopul evaluării este acela de a orienta și a optimiza învățarea. Rezultatele evaluării se exprimă prin calificative.
Evaluarea se centrează pe competențe, oferă feed-back real elevilor și stă la baza planurilor individuale de învățare.
Ce realizăm prin evaluare?
• Clasificare, ordonare. Cum ne sugerează și numele ,realizăm un fel de clasificare în urma evaluării a cunoștiințelor, competențelor, a colaborării etc.
• Motivarea. Evaluarea are o influență puternică asupra motivării. Elevii sunt motivați pentru o notă bună, dar după atingerea scopului motivația dispare.Învățarea extrovertă nu este durabilă.
• Atenționare. Este o evaluare cu urmări negative, care nu are absolut nici o relevanță în evaluarea cunoștințelor, competențelor. De obicei este folosit pentru a atenționa elevii în cazul unor comportamente neadecvate, nepregătire la orele de curs etc.
• Feedback . Este important în procesul activităților de învățare, profesorul poate primi feedbackuri care dau posibilitate de corectare a procesului de învățare, poate maximaliza procesul de predare.
Tipurile de evaluare pot fi
• Evaluare inițială – se realizează la începutul unei noi etape de studiu. Are ca obiectiv diagnosticarea nivelului de pregătire la începutul anului, la începutul predării unei discipline, pentru a se cunoaşte de unde se va porni, cum trebuie planificat.
• Evaluarea formativă – este continuă, introducând imediat rezultatele ei în fluxul educativ, e totodată predictivă, focalizată pe competenţele elevilor. Prin evaluare formativă, elevul îşi dezvoltă competenţa de”a ştii să facă” într-o situaţie dată, capacitatea de a rezolva probleme în situaţii atipice.
• Evaluarea continuă (curentă, de progres sau formativă) – are ca obiectiv asigurarea pregătirii sistematice şi continue, pentru realizarea feed-back–ului pas cu pas, nu se programează şi nu se anunţă dinainte. Este axată pe proces şi este internă, se face pe parcursul învăţarii.
• Evaluarea sumativă sau finală – are ca obiectiv verificarea capacităţii de sinteză privind cunoaşterea întregii materii care a fost studiată. De regulă e finală şi se realizează de obicei la sfârşitul unei perioade mai lungi de instruire.
• Evaluarea orala – are dezavantajul că e subiectivă, poate apărea intimidarea, nu se pot recorecta răspunsurile; ca avantaj pentru profesori – poate pune întrebări suplimentare elevilor, li se pot pune întrebări ajutătoare.
• Evaluarea scrisa – Avantajul şi dezavantajul (în funcţie de situaţie): elevul nu este tracasat, poate lucra independent; există baremuri, punctaje; ceea ce este scris poate fi corectat, de regulă sunt 2-3 subiecte.
• Evaluarea practică – Spre deosebire de proba orală şi cea scrisă, constituie mijlocul de bază prin care cunoştinţele teoretice generale sau cele specifice diferitelor profesiuni sunt transpuse în tehnici de lucru şi în produse materiale.
Metodele tradiționale de evaluare
• probele orale- se recomandă în cazul disciplinelor care au ca obiectiv formarea unor capacități și abilități dificil de surprins prin intermediul altor metode evaluare (ex. comunicare verbală.)Are atât avantaje cât și dezavantaje.
• probele scrise- sunt o modalitate de a elabora și de a exprima idei în scris( ex. teste examene) Este o metodă de evaluare de bază pentru verificarea nivelului de pregătire a elevilor. Lucrările scrise de control la începutul orelor de curs pot dezvolta la elevi obișnuința de a înăța sistematic.Lucrările de control la finalul unui capitol se aplică în cadrul evaluării formative.
• probele practice – sunt aplicate în vederea evaluării capacității elevilor de a aplica teoria însușită în rezolvarea unor probe practice. Se realizează de fapt evaluarea aptitudinilor și talentelor.
Metode complementare de evaluare
• observarea sistematică a activității și comportamentului elevului- se desfășoară zilnic, profesorul poate obține informații relevante asupra performanței elevilor: randamentul școlar, trăsături de personalitate conduită morală.
• investigația- prin acestă metodă se obțin informații despre capacitatea elevului de a se descurca în situații noi prin creativitate, originalitate.
• proiectul- este o metodă complexă, identifică cnoștințe și capacități superioare ale elevilor. Partea experiențială din proiect face ca ceea ce învață să fie durabilă. Necesită multă pricepere, abilitate de a gândi, de a selecta informații , de a analiza, de a generaliza, de a finaliza produsul și de a prezenta proiectul realizat.
• autoevaluarea- se urmărește construirea imaginii de sine a elevului
• interviul- este o metodă de conversație, solicitând informație direct de la elevi.
• portfoliul elevilor – poate oferii un sprijin în evaluare prin conținutul lui
Instrumentele de evaluare
Metodele de evaluare necesită prezența unor instrumente de evaluare pentru a fi realizate. Aceste instrumente pot fi probe, grile, chestionare, teste de evaluare. Cu cât instrumentele de evaluare sunt mai bine elaborate, cu atât informațiile sunt mai concludente. Aceste instrumente de evaluare trebuie să îndeplinească odată la un loc precizia ( ce îsi propune să evalueze), să producă rezultate constante, să fie obiective și aplicabile ( de fi administrat și interpretat cu ușurință.
Fiecare metodă își are importanța lui în procesul instructiv- educativ, profesorul selectând metodele potrivite vârstei clasei poate construi dezvoltarea intelectuală a elevilor.