BABA ANDREEA TEOFANA / GRĂDINIȚA CU P. P., NR. 12, HUȘI, JUD. VASLUI

IMPORTANȚA EVALUĂRII LA PREȘCOLARI
- între modern și tradițional-
METODE, TEHNICI, STRATEGII


Evaluarea trebuie concepută nu numai ca un control al cunoștințelor sau ca mijloc de măsuare obiectivă, ci ca o cale de perfecționare, ce presupune o strategie globală a formării. Operația de evaluare nu este o etapă suprapusă procesului de învățare, ci constituie un act integrat activității pedagogice. Evaluarea constituie o validare a justeței secvențelor educative, a componentelor procesului didactic și un mijloc de delimitare, fixare și intervenție asupra conținuturilor și obiectivelor educaționale.
Pentru preșcolar, funcțiile specifice ale evaluării sunt:
• îl ajută să fixeze, să consolideze și să rețină cunoștințele prin repetare și întărirea pozitivă pe care evaluarea o determină, să le integreze în sisteme;
• să-i mărească încrederea în forțele proprii și să-i descurajeze comportamentele negative
• îi susține interesul pentru cunoaștere, stimulându-i și dirijându-i învățarea;
• contribuie la formarea capacității de autoapreciere și la stimularea tendinței de autoafirmare;
• contribuie la întărirea legăturii grădiniței cu familia.
 Toate aceste funcții demonstrează necesitatea includerii evaluării în activitatea didactică. Ele apar și se actualizează diferențiat, prin prevalența uneia față de alta la un moment dat. O probă evaluativă oarecare nu îndeplinește toate funcțiile posibile în aceeași măsură. Toate funcțiile se pot întrezări, mai mult sau mai puțin, în toate situațiile de evaluare.
 În vederea creșterii calității procesului instructiv – educativ din grădiniță avem în vedere perfecționarea metodelor tradiționale, dar și introducerea unor metode și procedee educative revoluționare. Metodele active reprezintă modalități de transmitere a informațiilor într-un mod simplu și eficient, pe placul copiilor și ținând cont de nevoile și abilitățile fiecărui copil în parte. Proiectarea unui demers didactic, diferit de cel tradițional, dă posibilitatea fiecărei educatoare să-și valorifice propria experiență prin utilizarea unor metode moderne într-o abordare interdisciplinară.
Dacă până acum educatoarea conducea activitatea în stil tradițional, acum aplicând metode moderne interactive de grup, rolul educatoarei se schimbă. Ea se află în postura unui partener mai mare care propune jocuri interesante.
Programa activităților din grădiniță oferă libertatea educatoarelor da a-și alege tipul de activități, metode și procedee în acord cu particularitățile de vârstă. Activitatea cu copiii trebuie desfășurată într-o atmosfera destinsă unde copiii să se manifeste spontan, să gândească și să acționeze în funcție de situație.
Prin metodele interactive copilul intră în necunoscut, într-o aventură a descoperirii de noi cunoștințe, deprinderi, el fiind participant activ. Rezolvând sarcini alături de ceilalți copii din grup, capătă încredere în sine, este capabil să ia decizii pentru bunul mers al activității de grup, îi sunt apreciate și valorificate cunoștințele și este motivat să lucreze în echipa. Cel mai important aspect al metodelor interactive este acela al aplicabilității cunoștințelor în situații diferite.
 În grupul de copii fiecare trebuie să știe să descopere, compare, clasifice cunoștințele dobândite. Efortul copiilor este unul intelectual, prin care se exersează procesele psihice cognitive. Metodele interactive îl motivează pe copil, îi oferă o încărcătură afectivă deosebită.
În aplicarea metodelor interactive, noi, dascălii, trebuie să fim inventivi, să le adaptăm la vârsta și nevoile preșcolarilor, să le introducem sub formă de jocuri cu sarcini și reguli care să fie antrenante, atractive. Jocul ca metodă, valorifică avantajele dinamicii de grup, independența și spiritul de cooperare. Prin joc se afirmă eul copilului, personalitatea sa.
Este important să încercăm să găsim un echilibru în folosirea metodelor tradiționale și a celor moderne, interactive, pentru a dezvolta imaginația și gândirea copiilor, pentru a-i ajuta să descopere singuri, pentru a-i învăța cum să învețe.
Prin metodele interactive de grup, copiii își exersează capacitatea de a selecta, combina, învăța lucruri de care vor avea nevoie în viața de școlar și de adult. Efortul copiilor trebuie să fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice și de cunoaștere, de abordare a altor demersuri intelectuale interdisciplinare decât cele clasice, prin studiul mediului concret și prin corelațiile elaborate interactiv în care copiii își asumă responsabilitatea, formulează și verifică soluții, elaborează sinteze în activități de grup, individual, în perechi. Ideile, soluțiile grupului au încărcătură afectivă și originalitate, atunci când se respectă principiul flexibilității.
Plecând de la o literatură în domeniu, metodele didactice sunt împărțite din punct de vedere istoric în:
• metode tradiționale\clasice: expunerea, conversația, demonstrația, exercițiul, observația;
• metode moderne: algoritmizarea, problematizarea, brainstorming-ul, instruirea programată, studiul de caz, metode de simulare, proiectul – tema de cercetare.
Însă nu tot ce este “vechi” este neapărat și demodat, după cum nu tot ceea ce este “nou” este și modern. Aplicarea cu succes a metodelor clasice îmbinate cu metode și procedee moderne vor duce la situarea preșcolarului pe treapta cea mai apropiată de școală, situând școala ca o continuitate a activității din grădiniță.
În cadrul activităților cu preșcolarii am adaptat și utilizat cu succes diverse metode activ-participative, având de fiecare dată succes.


Bibliografie:
Voiculescu, E., (2001), Pedagogie preșcolară, Editura Aramis;
Cartea educatoarei, (2000), Ghid practic-alpicativ, Târgu Mureș;
Ionescu, M., (2003), Instrucție și educație, Editura Garamond, Cluj-Napoca;
Bocoș, M., (2003), Teoria și practica instruirii și evaluării, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca;
Cucoș, C., (2006), Pedagogie, Editura Polirom
Breben,S; Gongea,E.; Ruiu,G.;Fulga,M. (2006), Metode interactive de grup, Ghid metodic,Editura Arves
Cerghit, I. (2006), Metode de învătământ, Editura Polirom