Amprente evaluative în educația timpurie
”Fiecare copil ce se naște pe lume este un nou gând al lui Dumnezeu, un potențial plin de prospețime și lumină…” afirma K. Douglas Wiggin.
Din acest considerent, calitatea educației, a îngrijirii și a protecției copilului de la naștere la 6/7 ani reprezintă o responsabilitate definită prin implicarea tuturor actorilor educaționali. Este vorba despre o implicare coerentă și constantă centrată pe atenția permanentă asupra copilului și a particularităților sale.
Educația trebuie să țină astfel cont de individualitatea fiecărui copil, de aceea educația timpurie se referă la fiecare copil în parte și nu la educația ”copiilor”, conturându-se nevoia imperativă de respectare a particularităților de vârstă, a ritmului propriu de dezvoltare, a trebuințelor de bază, a trebuințelor de ordin afectiv, dar și de joc și joacă.
Dezvoltarea globală a copilului influențează în mod direct modul de organizare a educației în grădiniță, conștientizând faptul că toate experiențele copilului sunt experiențe de învățare care accelerează dezvoltarea în diverse domenii.
Activitatea din grădiniță are un caracter organizat, sistemic, fiind subordonată obiectivelor formării personalității. De aceea, activitatea educativă cu preșcolarii implică procese didactice complexe cum sunt predarea, învățarea și evaluarea care ghidează și reglează întreg demersul educativ.
Evaluarea reprezintă procesul didactic complex, integrat structural și funcțional cu rol reglator în activitatea din grădiniță. Teoria şi practica evaluării în educaţie prezintă o mare varietate de moduri de abordare şi de înţelegere a rolului acţiunilor evaluative, dar noul Curriculum pentru învăţământul preşcolar prefigurează printre tendinţele de schimbare şi diversificarea strategiilor de predare şi acordă o altă importanţă procesului de evaluare.
În activitatea din grădiniţă, actul de evaluare are drept scop măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor dobândite de copii în cadrul actului educaţional. În acelaşi timp, evaluarea urmăreşte şi aspectele formative ale muncii educatoarei, concretizată în modalităţile de abordare a schimbării, în atitudinile şi comportamentele dobândite de copilul preşcolar prin procesul de învăţământ.
Evaluarea va susține mai bine obiectivele procesului de învăţământ dacă va fi integrată în acest proces şi nu se va constitui printr-o activitate anterioară lui. Trebuie integrată în actele de predare – învăţare conducând la armonizarea constantă a conținuturilor și plasarea lor în contexte de învățare adecvate, deci la îmbunătăţirea performanţelor cu respectarea unor cerințe psihopedagogice care se referă la stabilirea unor obiective operaționale în acord cu nivelul pregătirii preșcolarilor, realizarea evaluării trebuie să fie relevantă și esențială, stimulativă și motivantă, concepută ca o sarcină comună, firească. Misiunea educatorului, mai ales în educația timpurie, trebuie să se concentreze pe conceperea evaluărilor sub forma unor oportunități de încurajare, susținere și de identificare a unor măsuri ameliorative individuale.
Evaluarea continuă (formativă sau de progresa) o găsim în derularea tuturor activităţilor curente din cadrul grădiniţei şi se reflectă în forme diferite, precum:
- observarea continuă a comportamentului copiilor, surprinderea reacţiilor pe care ei le au la solicitări diverse, semnalarea progreselor pe care le obţin prin trecerea de la o sarcină la alta;
- recompensarea succeselor pe care copiii le obţin în învăţare prin formule motivatoare de tipul: ”bravo!”, ”foarte bine!” ”eram convinsă că vei reuși!”, ”știam că poți!”, ”felicitări!”;
- atitudinile de sprijin, de încurajare pentru depăşirea anumitor obstacole şi dificultăţii de învăţare prin formulele: ”se poate şi mai bine!”, ”mai încearcă o dată!”
Trebuie să se reţină faptul că, din moment ce obiectivele îi vizează pe toţi copiii, sarcina didactică din proba sau fişa de evaluare este aceeaşi pentru toţi copiii, pentru că diferenţierea şi individualizarea sunt strategii ale învăţării şi nu ale evaluării.
Evaluarea sumativă intervine, de obicei, la finalul unui proiect tematic care se desfăşoară pe o durată mai mare de timp sau la sfârşit de semestru/ modul, când sunt revizuite cunoştinţele, deprinderile, abilităţile dobândite în acest interval de timp cu scopul explicit al întăririi şi stabilizării noilor comportamente achiziţionate.
Evaluarea sumativă reprezintă un sondaj ce relevă informaţii atât despre copii, cât şi despre activitate. De aceea, această evaluare nu oferă informaţii complete despre gradul de însuşire a cunoştinţelor, de formare a deprinderilor la toţi copiii , deoarece acest tip de evaluare nu însoţeşte demersul didactic secvenţă cu secvenţă , deci nu permite acea ameliorare pe parcurs ori de câte ori ar fi necesar.
În funcţie de specificul vârstei prescolare metodele de culegere a datelor în vederea evaluării activităţilor din grădiniţă vor fi : observaţia , conversaţia , studiul produselor activităţii, analiza procesului de integrare socială, testul, ancheta.
Așadar, prin evaluare, educatoarea își îndeplinește misiunea nobilă de a pregăti copilul pentru o integrare fără disfuncții în școală, de a urmări ce se întâmplă cu el și după terminarea grădiniței, furnizând învățătorilor datele necesare continuării acțiunii instructiv-educative pe diferite trepte. Urmând pașii unei evaluări eficiente și respectând cerințele acesteia, constituie o modalitate de a moderniza procesul de învățământ, precum și de a spori rolul educației în formarea personalității.
Bibliografie:
- Cucoș, C., Pedagogie, Iași, Editura Polirom, 2006;
- Ionescu, M. (coord. șt.). Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani, București, Editura Vandemonde, 2010;
- Munteanu, C., Ghid pentru învățământul preșcolar. O abordare din perspectiva noului curriculum, Iași, Editura Polirom, 2009;
- Voiculescu, E., Pedagogie preșcolară, Editura Aramis, 2001;
- Vrăjmaș, E., Educație timpurie, București, Editura Arlequin, 2014.