Relatia predare – invatare - evaluare Predarea, invatarea si evaluarea sunt actiuni de baza ale procesului de invatamant. Procesul de invatamant este o activitate de cucerire si asimilare de catre elevi a bazelor stiintelor, sub indrumarea profesorului. Este vorba de cooperarea dintre elevi si profesor in efortul comun de instruire si autoinstruire. Notiunea prin care exprimam activitatea desfasurata de profesor in procesul de invatamant, in clasa, este de predare, iar notiunea prin care denumim tipul specific de activitate desfasurata de elevi este cea de invatare. Procesul de invatamant este eficient numai atunci cand cele trei activitati fundamentale ale sale, predarea, invatarea si evaluarea, formeaza o unitate organica, atunci cand activitatea comuna a celor doi agenti asigura dezvoltarea treptata a elevilor, realizand obiectivele educationale propuse. Procesul de invatamant este, in esenta, un proces de comunicare. Dialogul permanent care se produce in clasa intre profesor si elevi - uneori in mod expres (comunicare verbala), alteori in mod tacit (comunicare nonverbala) - fac ca predarea, invatarea si evaluarea sa functioneze in mod unitar ca o comunicare pedagogica, continua. Aceasta a condus la necesitatea de a le exprima impreuna, prin sintagma predare- invatare, care se incheie cu evaluarea. In ceea ce priveste invatarea - de multe ori si evaluarea, acestea pot avea loc si independent de predare. Elevul invata (se autoinstruieste) si-si autoevalueaza rezultatele si in afara lectiei. De regula, activitatea de invatare se incepe si se realizeaza in clasa, se completeaza acasa prin studiu individual si apoi se evalueaza si se continua in clasa. Predarea, ca latura a procesului de invatamant,include toate activitatile instructive educative conduse de profesor, inclusive cele care privesc formarea calitatilor psihice afective, volitive, caracteriale. Raspunzand la intrebarile cum se organizeaza secventele de instruire si ce anume trebuie sa invete elevii,predarea reprezinta latura intentionala a procesului de invatamant ,cuprinzand si conducerea elevilor, generalizarea constatarilor, planificarea continuturilor etc. Predarea a fost multa vreme activitatea dominanta in invatamant,astazi punandu-se mai mult accent pe functia invatarii,pe participarea elevilor in dobandirea cunostintelor si formarea de priceperi si deprinderi. Avand statutul unei activitati de initiere a elevului in universul lumii valorilor,predarea este o componenta a instruirii,o componenta sistemica si ea integreaza un numar mare de variabile. In didactica traditionala, predarea a fost considerata doar ca o activitate de comunicare, de transmitere a informatiilor, de prezentare a materiei ce trebuie predata de catre profesor. In prezent, chiar daca termenul de predare se mentine, el are un continut mai bogat. Predarea include intregul sistem de actiuni desfasurate de profesor prin care el asigura conditii optime de invatare. Deci, totul este subordonat activitatii de invatare la care participa elevii; cel care invata este elevul, iar profesorul il conduce, il indruma, il sprijina, il ajuta, il invata cum sa invete. In acest sens, noile documente ale continutului invatamantului stipuleaza ca elemente de certa noutate: ' plasarea invatarii - ca proces - in cadrul demersurilor scolii(important este nu ceea ce profesorul a predat, ci ceea ce elevul a invatat ),' precum si 'orientarea invatarii spre formarea de capacitati si atitudini, prin dezvoltarea competentelor proprii rezolvarii de probleme si prin folosirea strategiilor participative in activitatea didactica.' Functiile predarii se extind de la comunicarea informatiilor, care-si mentine un rol important, la activitati de organizare, de conducere si dirijare a invatarii, de inovare a procesului de invatamant si de creatie didactica. La fiecare secventa de instruire profesorul parcurge trei etape ale unei actiuni eficiente : proiectarea, desfasurarea procesului, evaluarea rezultatelor. El concepe, proiecteaza programul activitatii instructiv-educative, organizeaza si indruma activitatea de invatare a elevilor, controleaza si evalueaza rezultatele, iar apoi proiecteaza noua etapa. Toate aceste atribute confera profesorului rolul conducator al procesului instructiv-educativ. INVATAREA - act de cunoastere. Invatarea presupune, in general, orice achizitie noua, care se manifesta ca o schimbare in sfera comportamentala, ca rezultat al exersarii ; ea are menirea de a asigura adaptarea organismului la mediu. Invatarea este un capitol important al psihologiei. Au fost elaborate numeroase teorii ale invatarii. Vom retine doar doua, mai semnificative : invatarea simpla, de tip conditionat, si invatarea complexa, cognitiva, constienta. Invatarea simpla se realizeaza fie pe baza mecanismelor, fie pe baza 'incercarilor si erorilor'. Ea este considerata rezultat al conditionarii si intaririi conexiunilor dintre stimuli ( S ) si raspunsuri ( R). De aceea, aceste teorii mai sunt cunoscute si sub denumirea de 'teorii S - R'. Formarea reflexelor conditionate constitue modelul elementar al invatarii. La om intervin si anumite atitudini, se suprapun decizii voluntare, care schimba forma activitatii, o complica, ea devenind intentionata. Invatarea cognitiva, complexa, constienta este proprie omului. Invatarea umana este o invatare sociala ; ea reprezinta valorificarea experientei acumulate de generatiile anterioare. Transmiterea acestei experiente, cum s-a mai aratat, nu se face pe calea ereditatii, ci prin invatare, iar acumularea ei se face cu ajutorul limbajului, care este propriu omului. Fiecare individ gaseste in societate un imens tezaur de experienta, pe care-l preia si-l valorifica individual. Prin urmare, cunostintele pe care le dobandeste elevul sunt produsul unei bogate experiente, la imbogatirea careia au contribuit numeroase generatii. Ele, cunostintele, nu se preiau gata elaborate, ci se reconstitue de fiecare individ care le invata. Ceea ce caracterizeaza, in general, invatarea umana este explorarea vie si selectiva a situatiilor, cu posibilitatea de a elabora forme noi de adaptare, precum si intentia deliberata a individului de a invata. Totdeauna invatarea se bazeaza pe o motivatie constienta si urmareste un scop. In acelasi timp, invatarea umana se caracterizeaza prin cautarea constienta de a da un raspuns compotamental cat mai adecvat. Invatarea umana nu se reduce la o absorbtie pasiva de informatii, ci este un proces activ de reconstructie, prin efort propriu si prin mijloace intelectuale, a ceea ce trebuie invatat ; ea este un proces de organizare si integrare a noilor achizitii in propriul sistem de cunostinte si deprinderi. Controlul permanent si autocontrolul constituie alte caracteristici ale invatarii umane. Invatarea desfasurata de scolari este in esenta un proces de asimilare a cunostintelor, de prelucrare si interiorizare a lor, de formare a deprinderilor, de insusire a tehnicilor de invatare, de formare a aptitudinilor. In procesul invatarii, gandirea opereaza cu informatii condensate in notiuni si categorii de notiuni. De aceea, elementul cel mai caracteristic al conduitei inteligente a omului este capacitatea lui de a forma notiuni. Notiunea sau conceptul condenseaza informatia cu privire la o clasa de obiecte sau fenomene. Informatiile cu care mai operam mai sunt incluse si in definitii, reguli, principii, legi, teoreme, care contin, de asemenea, note esentiale, insusiri importante menite sa orienteze activitatea. Toate aceste forme de prezentare generalizata a gandirii sunt cuprinse in denumirea de cunostinte. Ne reamintim ca acestea (cunostintele) sunt un sistem de date, fapte, prelucrate si generalizate sub forma de notiuni, definitii, reguli, teoreme, norme, principii, legi etc. Ele nu sunt insa simple date, ci sunt generalizari, adica date prelucrate cu ajutorul gandirii, din care a fost retinut esentialul, generalul. Problema generala a teoriei invatarii a fost si este aceea de a lamuri esenta si mecanismul formarii notiunilor, a insusirii cunostintelor. Bibliografie: 1. https://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/REFERAT-LA-PEDAGOGIE-INVATAREA14.php 2. http://www.umfcv.ro/files/p/e/Pedagogie%202.pdf
IOANA MIRELA / ALINA LUMINITA SIMIONESCU / ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 19 AVRAM IANCU, TIMIȘOARA
22
aug.