ALBU LUMINIȚA – MARCELA / ȘCOALA GIMNAZIALĂ NR. 1 BOCȘA / ȘCOALA PROFESIONALĂ BERZOVIA, JUD. CARAȘ-SEVERIN

Importanța evaluării pentru disciplina Istorie

Disciplina Istorie se încadrează la disciplinele obligatorii care definesc elementele centrale pentru formarea elevilor pe parcursul întregului ciclu gimnazial. Disciplina Istorie asigură un echilibru între aspectele legate de dezvoltarea dimensiunilor cognitive ale elevilor şi dimensiunile atitudinal-valorice ale elevilor de gimnaziu.
Dimensiunea cognitivă ne prezintă: 
-lucrul cu elemente abstracte, aceasta pentru că faptele istorice ne sunt accesibile prin intermediul surselor istorice, 
-dezvoltarea unor modele interpretative,
- familiarizarea cu descrierea şi interpretarea atât a faptelor istorice cât şi a proceselor istorice pornind de la sursele istorice, 
-dezvoltarea capacităţilor analitice şi de gândire critică. 
Dimensiunea atitudinal-valorică, pune accentul pe diversitate culturală, socială, politică, etc. şi pe acceptarea şi valorizarea pozitivă a acestei dimensiuni. Diversitatea se referă la lumea contemporană, iar înţelegerea, acceptarea şi valorizarea diferenţelor sunt necesare pentru dobândirea competenţelor sociale şi de comunicare, cu un rol important pentru evoluţia elevilor.
Conţinuturile învăţării sunt organizate pe domenii, ca achiziţii de bază, mijloace informaţionale prin care se urmăreşte realizarea competenţelor operaționale. Sugestiile metodologice au rolul de a îndruma în utilizarea programei şcolare, în proiectarea demersului didactic şi pentru realizarea activităţilor de predare-învăţare evaluare, în concordanţă cu specificul disciplinei şi cu particularităţile de vârstă ale elevilor (1).
Metodele de evaluare, din cadrul procesului de învățământ, reprezintă felul, modul prin care elevii prezintă cunoștințele asimilate, cum sunt asimilate aceste cunoștințe și cum se aprofundează acestea, în vederea obținerii abilităților practice și intelectuale pentru a se putea stabili nivelul de performanță al fiecărui elev și dezvoltarea unor calități morale și intelectuale ale acestuia (2).
Specificul evaluării rezultă din competenţele de evaluat obţinute din competenţele specifice, astfel încât să existe criterii măsurabile care să fie cunoscute şi de către elevi. La clasa a VIII-a, important este comportamentul observabil stabilit de competenţă (utilizarea, compararea, analizarea, argumentarea etc.), dublat de cunoştinţe şi de atitudini. Sarcinile de lucru propuse trebuie să aibă un nivel de dificultate gradual, astfel încât lacunele depistate să poată fi remediate, cu precizarea că pentru evaluarea unei competenţe cu un nivel cognitiv ridicat (de exemplu: analizaţi) este necesară şi formularea unor cerinţe specifice nivelurilor cognitive inferioare (de exemplu: precizaţi, stabiliţi o asemănare/deosebire, prezentaţi) pentru ca atât elevul, cât şi profesorul să primească un feedback referitor la progresul înregistrat, situaţie în care procesul de învăţare poate fi reorganizat, dacă este cazul.
Pentru o evaluare transparentă și o motivarea învățării este necesară fixarea criteriilor de evaluare, la îndemâna elevilor, iar rezultatele obţinute să fie explicate. De aceea, baremul de evaluare şi de notare trebuie să fie clar și bine punctat.
Competenţele generale oferă oportunitatea combinării metodelor tradiţionale de evaluare (itemi obiectivi, semiobiectivi şi subiectivi care alcătuiesc probe scrise sau orale) cu metodele complementare/alternative de evaluare (investigaţia, portofoliul, referatul etc.) cu scopul asigurării progresului elevilor în domeniul valorilor şi atitudinilor. Metodele presupun angajarea și implicarea activă, dar și interactivă a elevului în studiul cazului respectiv și la analizarea acestuia (3).
Din cele patru competențe generale, primele două și anume, 1. Utilizarea în contexte diverse a coordonatelor şi reprezentărilor de timp şi spaţiu şi 2. Utilizarea critică şi reflexivă a limbajului de specialitate şi a surselor istorice – se pot evalua mai bine prin metode tradiţionale, în timp ce pentru competenţele a treia și a patra, respectiv, 3. Manifestarea comportamentului civic prin valorificarea experienţei istorice şi a diversităţii socio-culturale şi 4. Folosirea autonomă şi responsabilă a instrumentelor necesare învăţării permanente sunt utile metodele complementare/alternative de evaluare.
Dintre metodele tradiționale, problematizarea, studiul de caz propus, trebuie să fie clare, pentru a se elimina generalitățile, care nu aduc o rezolvare a cazului (4). Prin textul propus, profesorul familiarizează elevii cu cazul, iar prin cerințele alcătuite, îi ghidează pe elevi, în activitatea de învățare , de consolidare a cunoștințelor, dar află și despre lacunele existente la lecția respectivă.
Evaluarea se află în strânsă legătură cu obiectivele propuse, adică: elevii  să identifice cauzele problemei, să poată studia cazul propus, să poată aduna informații concrete, să le interpreteze și să poată să adopte o decizie corectă.
Metoda studiului de caz are avantajul că obișnuiește elevii cu colectarea de informații, cu selectarea, structurarea, sistematizarea și valorificarea lor, cu elaborarea unor decizii argumentate (5).
Un rol important în cadrul procesului de evaluare aparține utilizării surselor diverse. Astfel, a doua competenţă generală,  şi competenţele specifice care derivă din aceasta, îl ajută pe profesorul evaluator să utilizeze sursele înţelegerea mesajelor transmise, atât în cazul surselor istorice scrise, cât şi de alte tipuri de surse, cum ar fi surselenescrise, surse audio-video, de istorie orală, cu scopul de a forma/dezvolta abilităţile elevilor pentru situaţii de viaţă concrete, pentru formarea/dezvoltarea gândirii critice, pentru înţelegerea multiperspectivităţii, pentru renunţarea la prejudecăţi şi stereotipii etc. 
O altă componentă a competenţelor este reprezentată de valori şi atitudini. Iar evaluarea lor se poate realiza prin metodele complementare/alternative de evaluare și aceasta pentru că ele oferă elevului posibilitatea să colaboreze, să dea dovadă de încredere în sine, spirit de iniţiativă, respect pentru alţii, apreciere critică şi curiozitate, voinţa de a lua decizii, utilizare responsabilă a mijloacelor interactive, respect pentru valori.
În alegerea metodelor de evaluare important este să asigurăm individualizarea sarcinilor de lucru, să stimulăm creativitatea şi originalitatea elevilor noștri, să favorizăm implicarea personală și, nu în ultimul rând, învăţarea prin cooperare în activitatea de predare- învăţare - evaluare, cu scopul de a   dezvoltând motivaţia pentru învățare.  
Menirea şcolii este nu numai de a înzestra elevii cu un bagaj de cunoştinţe cât mai mare, dar  şi de a stimula calitatea de om a fiecăruia în parte, de a putea pune în practică noțiunile dobândite pe băncile școlii.
   
Note bibliografice:
.1-https://www.rasfoiesc.com/educatie/didactica/PROCESUL-DE-INVATAMANT27.php
-2. Miron Ionescu, ,,Instrucție și educație”, Ed. Garamond S.R.L. Cluj-Napoca, 2003, p. 206 
-3. Marin Stoica, Pedagogie școlară”, Ed. Gheorghe Cârțu-Alexandru, Craiova, 1995, p. 109;
-4. Mușata Bocoș, ,,Teoria și practica cercetării pedagogice”, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, p.114;
-5. Miron Ionescu, op. cit. p. 242-243.