ALBIȘ FLORINA – RAMONA

EVALUAREA ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR
Metode și tehnici de evaluare în învățământul preșcolar

Activitățile de bază ale procesului de învățământ sunt: predarea, învățarea și evaluarea.
Evaluarea este o dimensiune fundamentală a procesului de învățământ, ea determinând valoarea rezultatelor și progreselor învățării. 
Evaluarea, în calitate de reglator al procesului, este indispensabilă atât predării, cât și învățării, mai mult, aceasta fiind intrisecă. Prin evaluare, cadrul didactic urmărește cum învață preșcolarii, îi ajută să conștientizeze propriile succese sau eșecuri, să-și amelioreze performanțele și eforturile, își evaluează propria sa activitate, elaborează judecăți de valoare despre el însuși, ca educator, despre calitatea lecțiilor, reușita sau nereușita unor strategii utilizate. Deși apare ca instrument de transformare a învățării și predării, evaluarea se modelează, la rândul său în raport cu cerințele acestora.
Evaluarea reprezintă actul didactic complex, integrat procesului de învățământ, ce urmărește măsurarea cantității cunoștințelor dobândite, valoarea, performanțele și eficiența acestora la un moment dat, oferind soluții de perfecționare a actului didactic.
Metoda de evaluare orală este una din cele mai răspândite și utilizate metode, realizându-se prin întrebări / răspunsuri. Este folosită, cu precădere, ca verificare curentă, parțială și pe parcursul prograului de intruire. Evaluarea orală este specifică situațiilor în care performanța trebuie exprimată prin comunicare orală. Implică abilitatea de a transmite verbal mesajele, de a le recepta, de a formula întrebări și răspunsuri, de a dialoga, a identifica sensul cuvintelor prin raportare la context, de a integra cuvinte noi învățate în enunțuri proprii, de a povesti, de a avea o pronunție clară și corectă.
Probele scrise sunt mijloace de evaluare utilizate sub diferite forme (extemporal, teză, test, referat, temă pentru acasă, etc), însă la nivel preșcolar sunt întâlnite sub forma testelor sau a fișelor de evaluare.
Probele practice. În didactica actuală se pune accentul pe trecerea progresivă de la "a ști" la "a ști să faci". Evaluarea prin probe practice constă în verificarea unor capacități sau abilități. Probele sunt adaptate și diversificate în funcție de tipul domeniului de competență, de conținuturile acesteia, de obiectivele propuse, de posibilitățile tehnice concrete de evaluare. Această metodă se realizează printr-o mare varietate de forme, în funcție de specificul domeniului evaluat. Indiferent de domeniul evaluării, pentru realizarea cu succes a activităților practice este nevoie de foarte multă imaginație din partea educatoarei, dar și de adecvare la situații reale de viață. În grădiniță, aceste probe sunt asociate activităților de pictură, desen, modelaj, construcție, gospodărești, experimente pentru observarea unor fenomene, etc.
Observarea este deosebit de importantă în educația centrată pe copil, fiind baza evaluării preșcolarului și constă în urmărirea atentă și sistematică a comportamentului copilului, cu scopul de a sesiza aspectele sale caracteristice.
Portofoliul este un instrument complex de evaluare, prin care se urmărește progresul copilului pe mai multe planuri, dar și atitudinea acestuia față de activitățile desfășurate pe o perioadă de timp. Poate fi considerat ca o "carte de vizită" a preșcolarului, care urmărește progresele copilului de la un semestru la altul, de la an la an, atât educatoarea cât și părinții având posibilitatea de a urmări progresul copilului în plan cognitiv, atitudinal și comportamental. 
Învățământul preșcolar românesc permite în zilele noastre, prin aplicarea noului curriculum național, parcurgerea unui traseu individualizat de educare și formare a preșcolarilor. Calitatea și nivelul actului educațional se reflectă în momentul evaluării. Modelul complet al evaluării parcurge următorul traseu: Scop – Instrumente – Măsurare – Informații – Apreciere – Decizie.