EVALUAREA – COMPONENTĂ ESENȚIALĂ A PROCESULUI INSTRUCTIV – EDUCATIV
GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL NR. 2 VALU LUI TRAIAN
Învățământul preșcolar constituie prima formă de educație organizată, sistematică și competentă. Continuitatea dintre învățământul preșcolar și primar se realizează prin obiective comune, prin conținuturi și metode similare.Atât formele de organizare și desfășurare a unor activități, cât și metodele de învățământ, conținuturile învățământului preșcolar și formele de evaluare utilizate anticipează ciclul primar.
Evaluarea este o componentă importantă a procesului de învățământ, ce permite luarea, în cunoștință de cauză, a unor decizii de reglare, ameliorare, perfecționare a activității.[1]Aceasta este o componentă importantă a întregului proces educațional.Cunoașterea nivelului de dezvoltare fizică, intelectuală și morală a copilului prezintă o importanță deosebită.Activitățile educaționale trebuie planificate și programate astfel încât prin evaluarea copiilor în urma acestora să se realizeze cele două demersuri ale evaluării:
- activitatea de măsurare care trebuie să fie foarte riguroasă și foarte precisă.
- activitatea de apreciere care trebuie să acorde semnificații informațiilor adunate prin intermediul primului demers.
Evaluarea presupune îmbinarea sau cuplarea celor două demersuri și, pentru ca ea să devină relevantă, fiecare dintre acestea trebuie să se realizeze la nivel optim. La modul general, măsurarea presupune o descriere cantitativă a comportamentelor formate la elevi în urma realizării instruirii.Aprecierea presupune dimpotrivă emiterea unor judecăți de valoare în legătură cu aceste comportamente și, cum ușor se poate anticipa, ea este consecutivă măsurării.
În procesul didactic, evaluarea are următoarele funcții:
- de constatare;
- de clasificare;
- de diagnoză;
- de prognoză;
Privind din punctul de vedere al educatoarei/institutorului, funcțiile evaluării vizează[2]:
- stabilirea eficienței organizării, structurării, accesibiizării conținutului, alegerea strategiei adecvate grupei sau indivizilor din grupă;
- descoperirea unor lacune, dificultăți, rămâneri în urmă pentru ca pe baza lor să elaboreze un program de recuperare;
- anticiparea, proiectarea, organizarea și conducerea științifică, eficientă, a următoarelor secvențe de instruire.
Pentru a veni în sprijinul preșcolarilor, este deosebit de important să le cunoaștem abilitățile și domeniile în care excelează sau au nevoie de îmbinătățire.Obținerea acestor informații se pot realiza prin întocmirea unor instrumente clare de măsurare și evaluare și prin observarea sistematică a activității copiilor. Este deosebit de important ca aceste instrumente să fie cât mai variate pentru a putea privi lucrurile din unghiuri diferite.Nu trebuie să uităm faptul că fiecare instrument de măsurare și evaluare are propriile sale avantaje și dezavantaje.
Evaluarea realizată în cadrul activităților instructiv-educative contribuie la măsurarea stadiului de dezvoltare ale copilului atât pe plan intelectual cât și pe plan afectiv.
Evaluarea, care exprimă gradul de realizare al unei activități în raport cu ceea ce ne-am propus, constituie punctul de plecare pentru a întocmi o scară ierarhică de valori, adică pentru a aprecia locul pe care fiecare copil îl ocupă, la un moment dat, în ansamblul colectivului din care face parte.[3]
Bibliografie:
- FRUNZĂ, V., Evaluare şi comunicare în activitatea de instruire, Ovidius University Press, Constanţa, 2007
- Nicola, I., Tratat de pedagogie școlară, Editura Aramis, 2003
- Revista învățământului preșcoalar nr.1-2/ 19926
- Voiculescu, E., Pedagogie preșcolară, Editura Aramis, 2003
[1] Voiculescu, E., Pedagogie preșcolară, Editura Aramis, 2003, p.91
[2] Voiculescu, E., Pedagogie preșcolară, Editura Aramis, 2003, p.92
[3] Revista învățământului preșcoalar nr.1-2/ 1992, p.122